Articol publicat in: Personal

Am scris de nenumarate ori despre Iubire, si tot de atatea ori i-am pus puncte de suspensie, incat nu ma indoiesc ca daca as cauta dincolo de ganduri, dincolo de emotii, dincolo de palpitatii, dincolo de silabe, i-as mai putea adaoga oricand iubirii mele cate o virgula si alipi un atribut astfel incat sa construiesc cea mai lunga fraza de dragoste in cele mai nelumesti dintre graiuri …

Azi, cu toata frenezia Zilei Indragostitilor, oricat as nega sarbatoarea asta inventata cu inimioare sintetice si nefelurite soiuri de brizbizuri, am capitulat si eu… imi vin in minte toate refrenele de dragoste pe care le stiu, fredonez versuri ce mi-au dat mereu fiori, imi aduc aminte de poeme ce scandeaza iubirea si de alinturile pe care in diferite momente ale povestilor mele de dragoste le-am inventat si mai apoi rostit cu atata sfiala, dar cu atata adevar pe buze… ma gandesc la iubirile-mi pe care nu mai am curajul sa le strig, si la cele pe care nu mai indraznesc sa le astept, de teama ca le caut prea devreme pentru acel « niciodata » ce nu-si va sfarsi nicicand singuratatea… Presimt ca iubirile mele nu vor fi niciodata rotunzi, ca intre bataile mele de inima se vor strecura mereu indoieli, ca sufletul meu e avatar printre suflete-fantasma, nepereche…

Si cu toate astea… cred inca in EA, cu toata forta inimii mele…in Iubirea fara de fast, iubirea modesta, farame din alte iubiri marunte, crepusculare ce desavarsesc intregul clipei atunci cand ii este dat…

Va doresc ca iubirea sa va umple sufletul de nu pentru o viata macar vreme de-o zi, de-un anotimp, de-un an, sa va acordeze toate coardele sufletului in timpi fara de masura !