Articol publicat in: Personal

In dimineata asta m-am trezit cu primavara pe buze, stiind ca am sa-i sorb pentru ultima oara pe anul asta aroma dulce-racoroasa de indata ce am sa deschid fereastra… lumina razbea tesuturile etanse ale termopanului si cerul azurat vestea linistea Zeului vremii, pesemne ca Baal avea o mima senina…

Cutez sa profanez credinte imutabile in cursul vremurilor : devenirea mea se sustrage incidentelor timpului masurat in calendare, nu imi condensez identitatea intr-o zi de inceput de an…  pentru mine, Anul Nou nu incepe nici cu cel crestin, nici cu cel chinezesc, nici macar cu o data anume, ci o data cu primele semne neconventionale ale primavarerii : raze caline de soare, ghiocei , zambile , violete, lalele, lacramioare, liliac, fluturi, albine, nori senini, o carte rasfoita pe-o banca rouata in parc, rasfirata de o adiere ce incolteste primaveratic din sufluri de vant bland printre-mi carliontii ravasiti salbatic… atunci imi resetez biologic cronometrele, lumea mea se naste din nou… si toate simturile-mi invata iarasi, ca intr-o prima oara, pe rand si apoi buluc, in buchete de arome şi de culori, sa adulmece parfumul Vietii, prin mimetismul unui fluture ce se leagana in vazduh si isi odihneste aripile viu colorate pe corola unui mac…

Mi-era dor de primavara, asa cum mi-e dor din ce in ce mai des de tot ce eram zambet… Primavara ma simt fluture in paradisuri florale si inima mi-e toata-un camp verde din care tasnesc artezian margaritare… mi-era dor de mai mult verde, de mai mult rai, de si mai multa vreme noua…