Nu stiu cate aurori le sunt sortite zilelor mele, nu stiu cate dintre soroace isi vor duce la capat visele mele, nu stiu cate noduri vor purta legamintele mele, nu stiu de cate minuni vor fi lipsiti ochii mei,

stiu doar ca…

fiecare ceas isi aseaza bataia in ritmul Vietii, in inima uneori blanda, alteori salbatica a Timpului…

si macar o secunda dintr-un ceas imi voi opri respiratia sa dibuiesc cu ochii mintii drumul spre mine insami, sa-mi aduc aminte de mine, sa nu-mi uit zambetul, sa nu ocolesc lucrurile simple ce imi insenineaza atat de mult sufletul…