De cate ori ne putem indragosti intr-o viata ?cel mai incurabil dintre romantici ar spune ca dragostea se naste cu prima bataie de inima, si primul suflu pe care il respira ii e de ajuns cat sa dureze o viata, ca negresit viata insasi e dragoste, Ea inchide pe veci cercul Armoniei, intr-un Templu al Nemuririi… acelasi visator nu s-ar dezice ca dragostea va suferi de agonie cand din olimpul infinitului se vor stinge stelele si va pieri o data cu cele de pe urma clipiri istovite ale soarelui orbit de propria-i lucoare… si cu toate astea, exista si iubiri nenascute, si altele care mor… unde salasluiesc oare ? in ce pantec cresc embrionii dragostei, in ce templu sunt ingropate lesurile iubirilor noastre? si cand se duc, unde se duc iubirile noastre ? cele de care ne lepadam ori care se leapada de noi ? asa cum nazuim a crede in vami ale Vazduhului, ale Sufletului, exista oare si Vami ale Iubirii, de care vom trece cu sufletul pe buze ori cu capul plecat? dupa moarte, IubirEa trece si ea prin Judecata de Apoi ?1

Din pragul raspantiilor de iubiri in care am pasit uneori navalnic, alteori acalm, tind sa cred ca iubirile netraite pana la capat trec prin noi cat sa ne sarute sufletul si apoi ne parasesc, uneori fara a privi inapoi, alteori agatandu-si privirea de cate-o emotie a carei fosforescenta inca ne captiveaza retina fiintei prin stralucirea ei… cele netraite deloc, probabil undeva, intr-un ungher oniric, asteapta in murmur sa fie faurite de maini mestesugite, avide de atingeri … dar iubirile consumate pana la filtru , ce se pulverizeaza ca scrumul de tigara ?!  Intaia si ultima suflare a celei mai iubite dintre iubiri se pot lua vreodata de mana si pleca impacate impreuna spre nemarginiri aureolate, ori regretele, nedesavarsirea sau prea multele orgolii le vor tine mereu la zari-distanta, la mii de brate departare?